Așezarea geografică și relieful

Comună în județul Hunedoara alcătuită din patru sate: Vălișoara, Dealu Mare, Săliștioara și Stoieneasa, situată pe versantul sudic al Munților Metaliferi, în partea de nord-vest a județului. Teritoriul comunei Vălișoara se situează în depresiunea mărginită la est de ramificația Munților Metaliferi, la vest de Munții Zarandului iar la nord de masivul Ruda – Muncelului. Localitățile cu care se învecinează comuna Vălișoara sunt: la est –  comuna Băița, la vest – comuna Brănișca, la sud – comuna Șoimuș, iar la nord – comuna Luncoiu de Jos.

Zona Vălișoara este situată într-o depresiune de eroziune în ofiolite sau depozite sedimentare precum și zone alcătuite din roci vulcanice.

Hidrografia

          Cursurile de apă sunt mici și cu debite reduse. Prin zona Vălișoara curge pârâul Vălișoara, afluent al pârâului Căian ce se varsă apoi în Mureș.

Clima

          Teritoriul comunei Vălișoara este situat în zona tipică a climei temperate, sub influența directă a circulației generale vestice. Adăpostul oferit de rama montană dar și existența unor porți de pătrundere a maselor de aer mai calde, de origine atlantică sau mediteraneană, determină un climat mai blând în comparație cu alte zone.

Vegetația

          Grupările vegetale din zona Vălișoara realizează la toate nivelurile spațiale, sinteze concrete și fidele ale combinărilor ecologice, marcând în același timp, toate schimbările impuse de factorul antropic.

          Îndelungata utilizare agropastorală și forestieră a terenului a determinat permanenta restrângere a vegetației spontane, originale. Doar terenurile improprii pentru agricultură păstrează un covor vegetal foarte apropiat de climaxul local, cu deosebiri cauzate de condițiile ecologice specifice. Vegetația naturală din această zonă este limitată la mici suprafețe, ea păstrându-se de regulă, pe stațiunile improprii agriculturii (de obicei versanții impăduriți).

Comuna se află la altitudinea medie de 561 m, are o suprafaţă totală de 3404 ha, iar suprafaţa intravilană este de 350 ha. Pădurile se află în proprietate particulară şi în proprietatea Ocoalelor Silvice Ilia şi Simeria.

          Reţelele de drumuri sunt formate din drumuri comunale şi vicinale şi străzi. În ceea ce priveşte situaţia urbanistică a comunei, aceasta se prezintă astfel: casele de locuit au un regim de înălţime de tip parter (P) şi P+1E (parter şi un etaj) şi sunt grupate în mai multe zone, la distanţe variabile de la DN 76 şi de-a lungul DN 76. Toate casele sunt racordate la reţeaua de alimentare cu energie electrică. Alimentarea cu apă potabilă se face din surse proprii (izvoare proprii şi fântâni) şi există două reţele care alimentează mai multe gospodării din două bazine amenajate.